Protecție pasivă antifoc – un element important în orice strategie de protecție împotriva incendiilor

Protecție pasiva antifoc a elementelor din clădire

Protecția pasivă împotriva incendiilor reprezintă o parte importantă a siguranței la incendiu, care, la rândul său, este un factor foarte important în construirea unei clădiri sigure. Aceasta include impactul total al diferitelor măsuri planificate și implementate într-o clădire, precum și al celor care sunt transmise ocupanților clădirii.

Datorită importanței siguranței la incendiu, majoritatea țărilor au elaborat o legislație detaliată privind construcțiile în condiții de siguranță la incendiu. Astfel se ia în considerare o strategie cuprinzătoare de siguranță la incendiu atunci când se construiește o clădire, protejând astfel viețile omenești și ajutând la cuantificarea pierderilor în caz de incendiu. La Promat misiunea noastră este să cunoaștem și să înțelegem regulile specifice din fiecare țară și să dezvoltăm soluții pasive de protecție împotriva incendiilor, testate pe deplin, în conformitate cu reglementările și cu scenariile reale.

Plan amplasare si vedere laterala compartimentare in interiorul unei cladiri

Ce este protecția pasivă împotriva incendiilor?

Protecția împotriva incendiilor reprezintă o parte importantă a oricărei strategii de siguranță la incendiu și include protecția activă împotriva incendiilor (detectarea, stingerea) și protecția pasivă împotriva incendiilor (protecția structurală împotriva incendiilor, compartimentarea).

Protecția pasivă împotriva incendiilor (PFP) se bazează pe protecția structurală împotriva incendiilor și compartimentare și permite ieșirea sigură a ocupanților din clădire și intrarea pompierilor în clădire.

Protecția structurală împotriva incendiilor asigură stabilitatea elementelor structurale (cum ar fi grinzi/coloane din oțel sau grinzi/coloane din lemn) într-o clădire în caz de incendiu. Acest lucru se realizează prin aplicarea unor produse adecvate pe elementul structural, cum ar fi plăcile, vopselele sau spray-urile.

Un compartiment este un spațiu delimitat dintr-o clădire, care limitează răspândirea focului și a fumului. Dimensiunea și numărul de compartimente sunt definite în toate codurile naționale de construcții – în funcție de suprafața podelei sau de volumul și de cantitatea de materiale combustibile de pe fiecare nivel. Codurile de construcție diferă de la o țară la alta. Compartimentele sunt întotdeauna verticale (podele/plafoane antifoc) și orizontale (pereți antifoc. Deoarece sunt necesare diferite tipuri de utilități, în astfel de compartimente se practică anumite deschizături, care trebuie apoi protejate din nou. O protecție evidentă și întotdeauna vizibilă este o ușă de incendiu. Dar, la fel, în cazul în care celelalte utilități, cum ar fi cablurile, țevile, conductele etc., traversează o structură, etanșeitatea compartimentului trebuie asigurată din nou prin instalarea unor soluții adecvate de etanșare a străpungerilor. Aceste soluții de etanșare a străpungerilor sunt în mare parte o combinație a mai multor produse, cum ar fi vopsele, mortare, coliere, folii, materiale de etanșare și materiale de umplutură, iar aici aspectele cheie sunt modul în care interacționează materialele. La Promat, testăm sisteme complete pentru pereți și plafoane cu toate posibilele străpungeri pentru utilități la fața locului.

Reglementări pentru siguranța la incendiu

Bineinteles, orice sistem de protectie pasiva antifoc este la fel de bun ca si procesul de instalare. In Romania, sistemele trebuie sa se supuna legislatiei europene si normativului local de proiectare P118.

Teste de incendiu și REI

Deoarece toate sistemele sunt testate la foc, rezultatul este un anumit nivel de rezistență la foc, care este indicat într-o valoare de clasificare la incendiu. Toate standardele de testare, EN/ASTM/BS/..., definesc în mod clar modul în care trebuie indicată în rapoarte clasificarea la incendiu. Seria EN 13501 definește prezentarea clasificării în conformitate cu următorul model:

Model clasificare conform standardului EN 13501-2

Pentru elementele portante, sarcina aplicată și/sau nivelul de încărcare sunt incluse suplimentar. Pentru etanșările și îmbinările străpungerilor sunt necesare elemente suplimentare, cum ar fi configurația capătului conductei pentru străpungeri și lățimea îmbinărilor. Cele mai importante sunt definițiile integrității (E), izolării (I) și capacității portante (R) conform EN 13501-2, capitolul 5.2.

Descrierea influențelor asupra integrității elementelor

Integritatea (E)

Aceasta reprezintă timpul în minute cât eșantionul de testare continuă să-și mențină funcția de separare pe durata încercării, fără aprinderea unui tampon de bumbac sau trecerea unui dispozitiv de măsurare rosturilor sau existența unei flăcări susținute.

Imaginea unei suprafețe în condiții de incendiu

Izolația (I)

Aceasta reprezintă timpul în minute cât eșantionul de testare continuă să-și mențină funcția de separare pe durata încercării fără a ajunge pe suprafața neexpusă la temperaturi care cresc temperatura medie peste temperatura medie inițială cu mai mult de 140 °C; sau care cresc în orice loc peste temperatura medie inițială cu mai mult de 180 °C. În cazul suprafețelor mici (precum etanșările îmbinărilor), creșterea medie a temperaturii nu este relevantă iar izolația termică înseamnă doar temperatura maximă (180 °C).

Un element de construcție portant

Capacitatea portantă (R)

Aceasta reprezintă capacitatea elementului de construcție de a rezista expunerii la foc în condițiile anumitor acțiuni mecanice, pe una sau mai multe fețe, pentru o perioadă de timp, fără pierderi de stabilitate structurală.

Clasificări la incendiu

O clasificare la incendiu EI120 înseamnă că sistemul va menține etanșeitatea compartimentului în caz de incendiu împotriva trecerii flăcărilor (E) timp de 120 de minute și împotriva trecerii căldurii și a flăcărilor (I) timp de 120 de minute. O clasificare la incendiu E120 și EI90 ar însemna o integritate (E) – trecerea flăcărilor – de 120 de minute și o izolație (I) – trecerea căldurii și a flăcărilor – de 90 de minute.

Descrierea diferenței dintre reacția la foc și rezistența la foc

Care este diferența dintre rezistența la foc și reacția la foc?

Rezistența la foc înseamnă menținerea stabilității structurale sau prevenirea răspândirii focului dintr-un compartiment în altul și este testată pentru fiecare sistem.

Reacția la foc măsoară comportamentul materialului pentru fiecare produs și modul în care contribuie acesta la extinderea incendiului. Acest lucru este important într-un hotel, unde mobilierul, perdelele, covoarele etc. trebuie să fie necombustibile sau puțin combustibile. Materialele de protecție pasivă împotriva incendiilor nu trebuie să fie necombustibile, deoarece performanța lor în condiții de foc este dovedită într-o încercare la foc în cadrul sistemului adecvat. La Promat, testăm și reacția la foc a produselor noastre.

60 de ani de experiență avansată

Soluții testate și certificate

Rețea globală de asistență